În conditiile în care aparatura de redare a sunetului (DAT, CD,
DVD, calculatoarele multimedia) a ajuns aproape de perfectiune, amplificatoarele
si incintele acustice aferente ce completeazã sistemele audio de înaltã
fidelitate trebuie sã fie pe mãsurã. Asta înseamnã
distorsiuni cât mai reduse, dinamicã cât mai bunã,
raportul semnal/zgomot cât mai ridicat, vitezã de rãspuns
foarte mare pentru a reduce distorsiunile de tranzitie si, nu în ultimul
rând, un raport calitate/pret rezonabil.
Amplificatorul de fatã îndeplineste in mare mãsurã
cerintele de mai sus, mai putin viteza de rãspuns, datoritã utilizãrii
unor finali mai ieftini, cu frecventa de tãiere scãzutã.
Caracteristici tehnice
-tensiunea de alimentare: ±40Vcc
-puterea de ieºire: 100W RMS
-impedanþa de ieºire optimã: 4ohmi
-distorsiuni totale: <1%
-banda de frecvenþã: 10Hz...70kHz
-impedanþa de intrare: cca. 30k?
-câºtig: 20dB
-raport semnal/zgomot: 80dB
Descrierea schemei electrice
Dupã cum probabil ati observat, structura acestui amplificator este aproape simetricã, cu exceptia etajului final, unde tranzistorul final PNP este simulat (T9-T11). Etajul de intrare este format din douã amplificatoare diferentiale complementare, realizînd douã cãi de semnal distincte: alternantele pozitive sunt conduse spre iesire prin T1, T5, T8, T10, iar cele negative prin T2, T6, T9, T11. Aceastã arhitecturã are un avantaj major: dacã dispare tensiunea de alimentare pe una din ramuri iesirea NU se dezechilibreazã (alte tipuri de amplificatoare pot distruge difuzorul de frecvente joase in cazul cãderii unei tensiuni). Reactia negativã se realizeazã prin întoarcerea unei pãrti din semnalul de iesire spre intrarea inversatã (baza lui T3, respectiv T4). Aceastã reactie controleazã amplificarea globalã (prin intermediul circuitului R21-C5) si realizeazã o usoarã corectie in frecventã (R23-C6). Stabilitatea amplificatorului este asiguratã de corectia de frecventã amintitã mai sus si de circuitele de corectie a fazei (filtrul Boucherot, realizat cu C9-R34 ºi grupul R35-L1). Tranzistorul T7 este conectat într-o schemã de superdiodã cu rolul de a regla curentul de repaus a finalilor (cu ajutorul potentiometrului semireglabil SR1). T7 se poate fixa pe radiatorul finalilor, pentru a asigura compensarea termicã (prin scãderea rezistentei inverse emitor-colector la cresterea temperaturii se obtine prevenirea ambalãrii termice a tranzistoarelor finale).